Daca doua persoane au fiecare cate un mar si le schimba intre ele, fiecare va avea tot un mar. Dar daca doua persoane au cate o idee si fac schimb, fiecare va avea doua idei.
George Bernard Shaw
Blog cultural sustinut de Asociatia socio culturala InterACT Association
Casa de Cultură a Studenţilor din Bucureşti vă invită luni, 30 ianuarie 2012, să luaţi parte la un nou spectacol al Teatrului Studenţesc Podul. De la 18.30, va avea loc premiera piesei „Fără decor, costume şi toate celelalte … dar cu actori”, în regia maestrului Cătălin Naum. Piesa este un colaj de fragmente din operele lui Ion Luca Caragiale şi Mihai Eminescu.
La conferinţa de presă care va preceda piesa începând cu ora 17.00, vor participa mai mulţi foşti elevi ai profesorului Cătălin Naum, printre care şi actorii Dragoş Bucur, Gianina Corondan şi Dan Bordeianu.
***
Evenimentul se doreşte a fi semnalul unui nou început de drum pentru Casa de Cultură a Studenţilor din Bucureşti, după ce şi-a schimbat conducerea în septembrie anul trecut. CCSB îşi propune să joace un rol mult mai important în promovarea adevăratelor valori, prin introducerea de activităţi culturale, artistice şi educative noi, care să-i atragă şi să-i stimuleze pe studenţii din Capitală.
Cu această ocazie, se va face şi inaugurarea sălii mari a Casei de Cultură a Studenţilor din Bucureşti după procesul de renovare prin care a trecut în ultimul an.
***
Teatrul Studenţesc Podul are o istorie veche fiind înfiinţat în anul 1967 la iniţiativa unor studenţi la I.A.T.C. (Magda Bordeianu, Teodor Şugar şi Grigore Popa). Timp de 45 de ani, CCSB a reprezentat „casa” teatrului condus din 1970 de regizorul Cătălin Naum.
„Teatrul Studenţesc Podul înseamnă viaţă, înseamnă pasiune, înseamnă să „înveţi” să simţi piesele în care joci, să respiri artă teatrală înainte să o poţi practica. Sufletului acestuia este fără îndoială maestrul Cătălin Naum”, a declarat directorul Casei de Cultură a Studenţilor din Bucureşti, Roxana Niculae.
In Romania, multi oameni sunt amatori de filme indiene. Filme in care dansul este un ingredient esential pentru succesul la public. Unele dintre aceste filme au la baza carti scrise de celebri autori indieni, care au fost tradusi si la noi, de editura Taj Books & Media.
Unii experti occidentali spun ca aceste dansuri pot funcţiona ca terapie, impotriva anxietatii si a depresiei. Dansul indian solicita toti muschii corpului, incepand de la muschii ochilor pana la muschii picioarelor si presupune concentrarea asupra universului interior, detasarea de factorii de stres fizic si psihic.
De-a lungul secolelor, in istoria Indiei, dansul a avut o conotatie religioasa, fiind realizat in temple, de devadasis, care ilustrau dansurile spiritelor feminine ale apelor din mitologia indiana (apsaras). Mai tarziu, dansurile au devenit distractii rafinate, ce se desfasurau in palatele regilor si nobililor indieni.
In zilele noastre, dansurile din filmele Bollywood sunt o alternativa mai moderna si mai accesibila publicului larg, fata de dansurile clasice. Ele au fost create pentru actorii din filmele indiene, care nu sunt dansatori profesionisti si sunt integrate in firul narativ al filmului, ilustrand intr-o maniera romantica, comica sau dramatica povestea de dragoste dintre erou si eroina.
Consideratii tehnice
Dansul indian incepe cu studiul gesturilor (mudras), al pozitiilor corpului (bhangas), al ritmului (taal), respectiv al expresivitatii faciale (abhinaya), al miscarii ochilor (drishti bheda), al modului de transmitere a emotiilor (rasa, bhava). Este un stil de dans complex pentru ca imbina elemente de teatru (exprimarea emotiilor, a simbolurilor) cu expresivitatea corporala.
O mudra poate fi definită ca o poziţie particulară a degetelor. Există 28 de mudra - gesturi cu degetele unei maini si 24 de mudra - gesturi cu degetele ambelor maini, 36 de miscari ale ochilor etc. Mudrele au un inţeles ocult, o semnificatie mistica (in diverse picturi si sculpturi, zeii indieni sunt reprezentati cu diferite mudras specifice), o eficacitate terapeutica. Au de asemenea, un aspect creativ: datorita variatelor combinatii ale acestora, un dansator poate reda o intreaga poveste publicului, daca acesta stie cum sa le decodifice si sa le interpreteze.
Despre instructori
Loredana Ungureanu este coordonator artistic in cadrul asociatiei InterAct, a realizat coregrafii de dans indian Bollywood si semiclasic in cadrul diverselor spectacole, festivaluri, concursuri, emisiuni TV. A colaborat cu indieni dansatori de dans clasic si cu diferite ansambluri artistice, in ideea de a crea spectacole complexe. A urmat cursul de limba hindi cu profesorul Usha Kiran Sood din India, la Facultatea de Limbi si Literaturi Straine a Universitatii Bucuresti. Urmeaza in prezent cursurile de dans clasic bharata natyam, cu instructorul indian Reena Singh.
Alexandra Rosu, asistenta-coregraf in cadrul grupului de dans indian Shakti, este studenta in anul III la Universitatea Bucuresti, Facultatea de Limbi si Literaturi Straine, sectia Filologie, spaniola-hindi. De asemenea, este titulara a unei diplome de dans clasic indian (kathak) eliberata de Institutul Central de Limba Hindi din Agra, India (Kentriya Hindi Sansthaan).
Informatii utile
Cursurile sunt gratuite. Se plateste o taxa de inscriere de 50 de ron.
Zile de curs: - Luni, orele 18-20, Casa Studentilor, Calea Plevnei nr. 61, sala 8 demisol
- Miercuri, orele 18.00-19.30, Universitatea Bucuresti, Departamentul de Educatie Fizica si Sport, Bd. M. Kogălniceanu 36-46, sala 4
- Sambata, orele 10-12, Casa Studentilor, Calea Plevnei nr. 61, sala 8 demisol
2010 l-am incheiat mai frumos ca niciodată. În noaptea de Ajun a Crăciunului deşi am muncit până la miezul nopţii nu puteam să am inima şi sufletul mai pline de bucurie şi de împlinire. Asociaţia înfiinţată în urmă cu doar câteva luni prindea viaţă, aveam proiecte care lăsau în urma lor ceva bun şi constructiv, reuşisem să aducem zâmbetul (în complicitate cu Moş-Crăciun) pe chipul a 70 de copii... Anul Nou l-am început alături de o bună prietenă pe care nu o mai văzusem de peste doi ani, iar primele luni din anul 2011 aveau să fie marcate de alte proiecte drăguţe ale Asociaţiei, ce promovau muzica şi cultura românească. Munceam 25 de h/zi, însă gândul că în sfârşit pot să fac ceva care să rămână în urma mea, care să ajute oamenii şi societatea îmi încărcau instantaneu bateriile. Ştiu că sunt mai ciudată şi că nici prietenii nu mă înţeleg, dar cum alţii preferă poate să facă shopping, eu mă relaxez şi mă simt bine când mă implic în proiecte socio-culturale.
În timp ce puneam la cale un nou eveniment cu prilejul zilei de 1 mai, am vorbit cu cel mai bun prieten al meu care era plecat de câteva luni şi care urma să vină în ţară de Paste, ca în toamnă eu sa renunţ la servici, el să revină de tot în ţară şi pe lângă Asociaţia pe care o formasem împreună să facem şi o firmă care să activeze în domeniul evenimentelor culturale, pentru că realizasem că dacă vrei ceva cu adevărat, se poate împlini şi în România. De-a lungul anilor, am vorbit ore întregi cu prietenul meu cel mai bun despre planuri şi proiecte de viitor ce nu vizau doar propria noastră existenţă ci şi pe cea a celor din jur, a ţării, a lumii... Erau vise, dar vise în care credeam şi pentru care încercam să găsim posibilităţi de a le înfăptui. El a fost omul datorită căruia am avut puterea să zâmbesc, să visez şi să cred în visele noastre, cel care nu s-a uitat ciudat la mine ca, poate într-un mod copilăresc, vreau să schimb lumea în bine, şi asta pentru că şi el visa la fel de frumos. Era omul pe care orice prieten, amic sau simplu trecător pe stradă se putea baza oricând.
Ziua de 7 aprilie este mai vie în memoria mea ca ziua de ieri. M-am trezit de dimineaţă să îmi duc maşina la revizie, apoi am fost în mall-ul unde de a doua zi începeam organizarea unui târg handmade, apoi am plecat la bancă, apoi la servici. Am deschis calculatorul, însă am lăsat messenger-ul invisible pentru că aveam multă treabă, iar facebook-ul deşi deshis automat nu am apucat să îl verific. De la servici am plecat din nou cu un coleg în mall să aranjez mesele, apoi din nou la bancă şi apoi acasă. Am deschis calculatorul dint-un automatism, însă cum ştiam că seara trebuie să mă întorc în mall pentru că veneau expozanţii şi mai aveam mese de aranjat, nu m-am uitat pe calculator şi am preferat să mă odihnesc câteva ore. M-am trezit, am vorbit la telefon cu o bună prietenă care se ducea la un concert cu o altă colegă, apoi am zbughit-o pe uşă spre mall. Evident am ajuns mai devreme, aşa că mi-am luat o cafea şi am început să lucrez la câteva acte. După câteva minute prietena cu care vorbisem la telefon înainte de a pleca de acasă m-a sunat să îmi zică că fata cu care trebuia să se vadă la concert nu mai vine şi nu vrea să vadă singură concertul aşa că vine să stea în seara aia cu mine să mă ajute cu expozanţii. Am fost foarte fericită că nu aveam să fiu singură. Pritena mea a venit, mi-a zâmbit şi s-a aşezat la masă. În câteva secunde am observat că mimica feţei i s-a schimbat. Am bănuit că ceva s-a întâmplat aşa că am întrebat-o ce este?- mă gândeam la o infinitate de lucruri, mai puţin la unul. După ce m-a pus să promit că o să fiu tare, am aflat: cel mai bun prieten al meu murise, la mii de km distanţă, cu două săptămâni înainte de a veni acasă şi la o săptămână de la ziua lui. Îmi cer scuze dar nu am cuvinte şi nu cred că există cuvinte care să descrie cum întreaga mea lume s-a prăbuşit în câteva secunde.
Lunile ce au urmat m-au robotizat: mancat, dormit, servici..atât. Îmi răsuna în gând sintagma „Viitorul sună bine. Ai încredere în mine” pe care mi-o spusese într-una din ultimele noastre conversaţii. Dar cum să sune bine când cea mai importantă persoană din viaţa mea nu mai era lângă mine, când omul care credea în mine şi visurile mele nu mai era?
Nu mai visam la viitor, nu mai făceam planuri, nu mai găseam puterea să mă implic în niciun proiect. Până când, în luna august, mergând cu Ratb-ul am auzit o reclamă cum că pe Kanal D reîncepea emisiunea Vrei să fii milionar? Pentru că tot ceea ce făceam acasă era să stau cu căţeluşa mea si să mă uit la filme, am început să sun pentru preselecţiile pentru concurs, până când într-o zi am reuşit să mă calific în platou. Acea zi când am fost în platou prima oară a însemnat prima gură de oxigen în multe luni. N-am ajuns pe scaun, însă ajunsă acasă am trăit un sentiment pe care îl uitasem: ambiţionarea. M-am ambiţionat să încerc până cand reuşesc să ajung pe scaun. Am redescoperit apoi spiritul competitiv, emoţiile, dorinţa de a acumula informaţii noi, de a comunica şi cunoaşte oameni noi, şi încet încet, văzând că românii îşi îndreaptă atenţia şi apreciază emisiunea, am regăsit puterea să visez şi să cred ca se poate schimba ceva în bine în România şi că oamenilor le pasă şi îşi doresc lucruri de calitate. M-am trezit după o hibernare de 8 luni şi mi-am dat seama că visurile şi planurile mele, dar mai ales ale celui mai bun prieten al meu – care de multe ori coincideau – nu trebuie uitate. Acum am un plan de viitor, ambiţie, optimism şi cel mai important speranţă. Pentru asta, cu riscul de a părea lacrimogenă, vreau să mulţumesc celor de la Kanal D că au reluat această emisiune, sper să aibă cât mai multe sezoane şi vreau să le urez şi lor, şi lui Virgil Ianţu şi tuturor celor care apreciază şi sprijină cultura „Sărbători fericite”.
Acum câteva luni, mergând din întâmplare cu Ratb-ul am auzit un anunț ce mi-a captat pe loc atenția. Kanal D anunța readucerea pe micile ecrane a unei emisiuni interesante, captivante, relaxante, educative, o emisiune de divertisment însă o emisiune cu clasă, stil, eleganță și cel mai important o emisiune din care avem ce învăța: "Vrei să fii milionar?"
Prezentată de același inconfundabil Virgil Ianțu, emisiunea care a fost readusă la viață printr-un act de curaj aproape nebunesc al celor de la Kanal D, a reusit să răzbată prin oceanul de incultură și ignoranță ce monopoliza micile ecrane din România în ultimii ani, și a readus atenția românilor spre cultură, cunoaștere și evoluție intelectuală. Mai mult, dincolo de toate acestea a reușit să transmită încă un mesaj foarte important: poți și în România să faci bani din ceea ce ai învățat.
«Vrei să fii milionar?» este cel mai popular quizz de prime-time din lume. A fost produs pentru prima dată în lume în Marea Britanie pe reţeaua ITV în Septembrie 1998. Conceptul original constă în sistemul capabil de a oferi un premiu fără precedent în istoria televiziunii acelor concurenţi care reuşesc să răspundă corect unei serii de întrebări de cultură generală. În realitate, succesul formatului nu a fost dependent de acordarea premiului cel mare. Suspansul, drama, tensiunea din modul de realizare au făcut ca peste un miliard de telespectatori din întreaga lume să stea cu sufletul la gură în faţa televizoarelor. În România, premiul va fi de1 milion de lei.
«Vrei să fii milionar?» este mai mult decât un game show: cu o imagine deosebită, o muzică specială de atmosferă, fiecare episod conţine dramă şi suspans atunci când concurenţii se confruntă cu dilema de a câştiga sau de a pierde sume importante de bani care le pot schimba viaţa
«Vrei să fii milionar?» este o şansă unică pentru toţi cei care au ales şcoala şi cartea pentru perfectionare şi care au înţeles că succesul şi cunoaşterea nu se exclud.
“«Vrei să fii milionar?» este singura emisiune pentru care aş fi revenit pe sticlă în calitate de prezentator. Este un format care m-a lansat, care mi se potriveşte şi cu care mă identific. Publicul din România are dreptul să primească din partea staţiilor de televiziune emisiuni curate şi interesante. De mult nu a mai existat în peisajul media o emisiune de cultură generală, iar publicul mă intreba când revin pe sticlă cu «Vrei să fii miliardar?». Uite că revenirea se întâmplă după aproape 8 ani, la Kanal D cu «Vrei să fii milionar ?». Îi invit pe toţi românii să se înscrie la concurs deoarece ştiu că pot şi că merită să câştige premiile puse în joc.”declarăVirgil Ianţu, vedeta Kanal D şi prezentatorul emisiunii.
Hai să dăm mână cu mână Cei cu inimă română, Să-nvârtim hora frăţiei Pe pământul României!
Iarba rea din holde piară! Piară duşmănia-n ţară! Între noi să nu mai fie Decât flori şi omenie!
Măi muntene, măi vecine, Vină să te prinzi cu mine Şi la viaţă cu unire, Şi la moarte cu-nfrăţire!
Unde-i unul, nu-i putere La nevoi şi la durere. Unde-s doi, puterea creşte Şi duşmanul nu sporeşte!
Amândoi suntem de-o mamă, De-o făptură şi de-o seamă, Ca doi brazi într-o tulpină, Ca doi ochi într-o lumină.
Amândoi avem un nume, Amândoi o soartă-n lume. Eu ţi-s frate, tu mi-eşti frate, În noi doi un suflet bate!
Vin' la Milcov cu grăbire Să-1 secăm dintr-o sorbire, Ca să treacă drumul mare Peste-a noastre vechi hotare,
Şi să vadă sfântul soare Într-o zi de sărbătoare Hora noastră cea frăţească Pe câmpia românească!
Deşteptarea României *, V. Alecsandri 1848
Voi ce staţi în adormire, voi ce staţi în nemişcare, N-auziţi prin somnul vostru acel glas triumfător, Ce se-nalţă pân' la ceruri din a lumii deşteptare, Ca o lungă salutare Cătr-un falnic viitor?
Nu simţiţi inima voastră că tresare şi se bate? Nu simţiţi în pieptul vostru un dor sfânt şi românesc La cel glas de înviere, la cel glas de libertate Ce pătrunde şi răzbate Orice suflet omenesc?
Iată! lumea se deşteaptă din adânca-i letargie! Ea păşeşte cu pas mare cătr-un ţel de mult dorit. Ah! treziţi-vă ca dânsa, fraţii mei de Românie! Sculaţi toţi cu bărbăţie, Ziua vieţii a sosit!
Libertatea-n faţa lumii a aprins un mândru soare, Ş-acum neamurile toate către dânsul aţintesc Ca un cârd de vulturi ageri ce cu-aripi mântuitoare Se cerc vesel ca să zboare Către soarele ceresc!
Numai tu, popor române, să zaci vecinic în orbire? Numai tu să fii nevrednic de-acest timp reformator? Numai tu să nu iei parte la obşteasca înfrăţire, La obşteasca fericire, La obştescul viitor?
Până când să creadă lumea, o! copii de Românie! C-orice dor de libertate a pierit, s-a stins din voi? Până când să ne tot plece cruda, oarba tiranie Şi la caru-i de trufie Să ne-njuge ea pe noi?
Până când în ţara noastră tot străinul să domnească? Nu sunteţi sătui de rele, n-aţi avut destui stăpâni? La arme, viteji, la arme! faceţi lumea să privească Pe câmpia românească Cete mândre de români!
Sculaţi, fraţi de-acelaşi nume, iată timpul de frăţie! Peste Molna, peste Milcov, peste Prut, peste Carpaţi Aruncaţi braţele voastre cu-o puternică mândrie Şi de-acum pe vecinicie Cu toţi mâinile vă daţi!
Hai, copii de-acelaşi sânge! hai cu toţi într-o unire Libertate-acum sau moarte să cătăm, să dobândim. Pas, români! lumea ne vede... Pentru-a Patriei iubire, Pentru-a mamei dezrobire Viata noastră să jertfim!
Fericit acel ce calcă tirania sub picioare! Care vede-n a lui ţară libertatea re-nviind, Fericit, măreţ acela care sub un falnic soare Pentru Patria sa moare, Nemurire moştenind.
* Această poezie nu a fost publicată în ediţia l-a a Doinelor, fiindcă volumul, tipărit la Paris, avea a trece prin Austria pentru ca să intre în România.
Astfel cum se-nclină crinul Fără viaţă şi color, Când un vierme-i roade sânul Fraged şi desfătător; Astfel, dulce Românie, Tu începi a te fana, Şi nimic n-aduce ţie Viaţa şi mărirea ta! Dragă, moartea locuieşte Chiar în sânul tău frumos. Unde mergi ea te-nsoteşte; Orice faci e de prisos. Când în dorul ce te-abate Tu încaleci să combaţi, Un fiastru urcă-n spate Şi iţi zice să abaţi! Când pe râul organizării Vasul tău vrei a-l purta, Un fiastru, al pierzării, Pune mâna-n cârma sa. Unde mâna ta plăcută Scrie fericire,-amor! Altă mână nevăzută Scrie-ndată: ură, dor! Când tu faci o faptă bună Fiii tăi o veştezesc, Rozele p-a ta cunună Cum le pui se ofilesc! Şi speranţa ta se curmă! Cu nimica nu te-mpaci! Toţi s-arată pentru cârmă; Dar eu nu mai văz cârmaci!
Patria română, George Coşbuc
Patria ne-a fost pământul Unde ne-au trăit strămoşii, Cei ce te-au bătut pe tine, Baiazide, la Rovine, Şi la Neajlov te făcură Fără dinţi, Sinane,-n gură, Şi punând duşmanii-n juguri Ei au frământat sub pluguri Sângele Dumbrăvii-Roşii. - Asta-i patria română Unde-au vitejit strămoşii!
Patria ne e pământul Celor ce suntem în viaţă, Cei ce ne iubim frăţeşte, Ne dăm mâna româneşte: Numai noi cu-acelaşi nume, Numai noi români pe lume Toţi de-aceeaşi soartă data, Suspinând cu toţi odată Şi-având toţi o bucurie; Asta-i patria română Şi ea sfânta să ne fie!
Patria ne-o fi pământul Unde ne-or trăi nepoţii, Şi-ntr-o mândră Românie De-o vrea cerul, în vecie, S-or lupta să ne păzească Limba, legea românească Şi vor face tot mai mare Tot ce românismul are: Asta-i patria cea dragă Şi-i dăm patriei române Inima şi viaţa-ntreagă.
Scumpă ţară românească, George Coşbuc
Scumpă ţară românească, Cuib în care ne-am născut, Câmp pe care s-a văzut Vitejia strămoşească, Scumpă ţară românească, Te salut!
Şi-a mea frunte ţi se-nchină Ca naintea unui sfânt, Căci, deşi copil eu sunt, Inima de dor mi-e plină. Să te văd mereu regină Pe pământ.
Să ai viaţă de vecie, Să sporească-al tău popor; Sub stindardul tricolor Să nu vezi decât frăţie, Şi-atunci, dac-o fi să fie, Pot să mor!
MAMĂ ŢARĂ, Adrian Păunescu
Cu lacrimi ti-as scrie, batrâna mea ţară, Un cântec facut dintr-un lut absolut, Copii să-ţi crească, duşmanii să-ţi piară Sa fii viitor şi prezent şi trecut.
La tine eu vin înainte de lupta, Si stau în genunchi si iertare îti cer Si lancea îti jur sa-mi ramâna nerupta Si daca-mi ceri, pentru tine sa pier.
Ce ochi de lumia, ce ochi ai tu MAMĂ, Pe noi în lumina si mila ne cresti, Si vorbele tale curate ne cheama, Din toate stravechile T;ari Românesti.
Eu MAMĂ îti zic, dar aud ca-ti spun ŢARĂ, Cu lacrima-ţi scriu neştirbit juramânt: Lumina din ochii tăi buni să mă doară Oricât s-o-ntâmpla să traiesc pe pământ.
Şi cum să te dau pentru alta pe lume? Comerţ cum să fac cu un deal de strămoşi? Al tău sunt eu ŢARĂ, cu fapte şi nume Ca-n colţ de batista pe steag să ma coşi.
Da-mi pietre sa car, da-mi pe limba tarâna, În oase rîstoarna-mi fiertura de stea, Acopera-mi ochii si taie-mi o mâna, Al tau sunt de-a pururi, tu, MAMĂ a mea.
C-a fost adevar sau vis sau reclamă De mic am aflat un cuvânt, Dumnezeu. Al LUI feminin îi eşti tu, ŢARĂ MAMĂ, Puterea supremă a tot ce-i mai bun.
Iubire deplină şi fără condiţii Nu-ţi dau dacă-mi dai, ci-s al tău fiindcă sunt, Prin mine datori îţi sunt încă sciţii, MAMĂ, tu, ŢARĂ, CUVÂNTULE SFÂNT !
Nu sunt genul de persoană care se încadrează în tiparul celor religioși. Nu țin posturile, nu merg regulat la Biserică iar în polemica referitoare la preoți prefer să nu comentez. Cred însă, dincolo de orice dubiu în Dumnezeu, oricum ar fi El denumit, oricum I s-ar pronunța numele în oricare colț de lume.
Dintre pleiada de întrebări cu tentă filosofică care m-au bântuit pe parcursul anilor, se regăsesc și clasicile Ce e viața? Ce e moartea?
Viața este un dar, o binecuvântare, o încercare, o etapă, un început. Viața este ceea ce știm și cunoaștem. De ce ne naștem? Pentru a experimenta, pentru a cunoaște, pentru a înțelege, pentru a crește, pentru a ne dezvolta, pentru a evolua, pentru a trăi.
Despre moarte, concret nu știm decât că este cea care pune capăt vieții. Și chiar dacă facem sau nu parte din cei care încearcă să îi găsească o explicație, o justificare, conștientizarea efectivă că spre acel punct ne îndreptăm și noi nu o percepem ca atare. Chiar dacă uneori gândul ne alunecă spre această posibilitate, conștientul nu îi va percepe întru-totul. Stau dovadă planurile pe termen lung, lucrurile pe care le amânăm, clipele risipite. Și asta nu e total greșit. E foarte bine să visăm, să facem planuri, dar în același timp să nu uităm sau să ignorăm prezentul. Până în momentul în care să ne confruntăm direct cu ceea ce este moartea, pe parcursul vieţii există momente când ne ciocnim de această realitate: atunci când cineva moare, şi cu precădere atunci când cineva drag pleacă spre viaţa veşnică. Sentimentele ce ne încearcă în acele momente sunt aproape imposibil de descris: durerea, disperarea, şocul, neputinţa de a înţelege "De ce?", toate converg spre cel mai greu moment din viaţa cuiva, spre agonizarea în tragedia cea mai mare pe care o putem trăi. Bunici, părinţi, copii, fraţi, prieteni sau iubiţi ori simple cunostinţe, plecarea lor spre Lumea celor Drepţi - şi cu atât mai mult când această plecare este prematură sau bruscă - ne răvăşeşte ca nimic altceva. Cum să continuăm? Cum să mergem mai departe şi să luptăm cu dorul, cu dorinţa de a-i mai vedea , de a-i mai strânge în braţe, de a le mai auzi glasul de a-i mai îmbrăţişa macar incă o dată? Este cu siguranţă cea mai grea luptă pe care o ducem în viaţă. Dar cu toate acestea trebuie să continuăm să trăim pentru că:
cei dragi nouă ar fi vrut să ne bucurăm de tot ceea ce are viaţa de oferit, cu bune şi cu rele, să creştem, să evoluăm, să experimentăm, să cunoaştem
dacă am fi fost noi cei care pleacă am vrea ca cei rămaşi în urmă să nu se oprească în loc
trebuie să ne deschidem sufletul şi să credem fără echivoc în minunăţia lumii de dincolo, o lume cum noi nici măcar nu putem să ne imaginăm, un loc feeric plin de lumină, bunătate, fericire. Şi cum am putea să ne supărăm că Dumnezeu i-a considerat apţi pe cei dragi pe care I-a luat de lângă noi, să ajungă în cel mai mirific loc unde suferinţa, durerea, dezamăgirea şi urâţenia nu există.
Şi chiar dacă tentaţia unui astfel de loc cumulată cu dorul celor care au plecat acolo deja ne-ar putea împinge să ne grăbim ajungerea, nu trebuie sub nicio formă să nesocotim darul preţios al vieţii care ne-a fost oferit. E drept, uneori viaţa pare o înlănţuire de nereuşite, nefericire şi greutăţi, însă cu toţi avem o cruce, pe care trebuie să încercăm să o ducem cât mai bine şi să depăşim învăţând din toate greutăţile şi obstacolele vieţii. Ştiu că dorul de cei dragi poate să fie mistuitor, ştiu că oameni care au atins şi schimbat destine au plecat prea repede, putând cu siguranţă să mai facă lucruri excepţionale aici. Cu siguranţă însă că destinul lor este unul mult mai măreţ şi că prezenţa lor era obligatorie în rândul îngerilor. Nu pretind să înţeleg DE CE, şi nu contest că n-aş vrea să ştiu DE CE, dar închid ochii şi mă încred fără a clinti în judecata Celui cu mult mai cunoscător decât aş putea eu, sau oricare dintre noi, ori toţi la un loc să fim.
Omul cât trăieşte învaţă!!! Azi m-am lovit de această teorie din nou, ceea ce este un lucru foarte bun până la urmă pentru că finalitatea acestei întâmplări este că am învăţat ceva nou. Probabil că sunt mulţi dintre voi care ştiţi ce este acela Conceptul Bruner...dar în aceeaşi măsură sunt mulţi care nu au auzit de acest concept. Astfel m-am hotărât să vă împărtăşesc şi vouă ce am învăţat eu azi.
Jerome Bruner s-a născut în SUA, fiind unul din cei care şi-au pus amprenta asupra metodelor de învăţare.
Bruner descrie procesul de învăţare astfel: mai întâi un copil găseşte în manipularea materialelor regularităţi similare celor pe care deja a ajuns să le cunoască. După Bruner, un copil găseşte anumite similitudini între ceea ce face el în lumea exterioară şi anumite modele sau matrice pe care le stăpâneşte din punct de vedere intelectual. Descoperirile implică o recunoaştere internă a ideilor cunoscute anterior.
Abordarea sa este caracterizată de 3 etape: inactivă, iconică şi simbolică şi se bazează pe ideea dezvoltării psihologice a luiJean Piaget.Primul, teste acela în care copilul manipulează direct materialele. Apoi trece la nivelul iconic, în care se confruntă cu imagini mentale ale materialelor, dar nu interacţionează direct cu acestea. În cele din urmă el ajunge la nivelul simbolic, în acre el manipulează doar simbolurile şi nu imaginile mentale ale obiectelor.
• Vă invităm la o Conferinţă de Presă, luni, 18 iulie 2011, ora 13, la Casa Adrian Păunescu din Bucureşti, str. Dionisie Lupu nr. 84, sector 1, având ca temă :
• Prima ediţie a Premiilor Naţionale « Flacăra lui Adrian Păunescu », manifestare care va avea loc miercuri, 20 iulie 2011, la Arenele Romane din Bucureşti, de la ora 19, în ziua în care se împlinesc 68 de ani de la naşterea poetului.
• Premiile sunt oferite de Revista « Flacăra lui Adrian Păunescu », iar evenimentul este organizat de familia Adrian Păunescu, Fundaţia Constantin, Fundaţia Culturală «Om Bun», Civis Mart Media, cu sprijinul Primăriei Sectorului 5 şi al Ministerului Culturii. • Se vor acorda premii pentru Muzică, Sport, Jurnalism, Literatură, Alte Arte, Ştiinţă şi Premii Speciale. • Vor fi prezenţi pe scenă, în marele concert de muzică, poezie şi dialog care va avea loc cu ocazia galei de pe 20 iulie 201: Doru Stănculescu, Mircea Vintilă, Florin Piersic, Victor Socaciu, Nicu Alifantis, Vasile Şeicaru, George Nicolescu, Evandro Rossetti, Radu Gheorghe, Magda Puskas, Valentin Moldovan, Cristian Buică, Emeric Imre, Octavian Bud, Raul Cârstea & Constantin Neculae, Cătălin Stepa, George Stanca, Mihai Napu, Andrei Păunescu şi trupa Totuşi. • Şi-au anunţat participarea personalităţi de prim rang din domeniile care fac obiectul premiilor. • Intrarea la Arenele Romane este liberă (str. Cuţitul de Argint, zona Parcul Carol). • Detalii pe www.andreipaunescu.blogspot.com şi pe FaceBook.
Andrei Păunescu
joi, 5 mai 2011
Trebuie să fi fost la gradiniţă în grupa mijlocie, atunci când verişoara mea aflată în grupa mare a jucat într-o piesă: „Sarea în bucate”. Fie ca e vorba de sare sau de alt ceva, fiecare avem un ingredient fără de care mâncarea nu are niciun gust şi nicio savoare. Dacă la nivel metaforic considerăm bucatele a fi viaţa, atunci fiecare are un loc, o activitate, o idee, indeletnicire sau o persoană care corespunde ingredientului esenţial.
Mai târziu am aflat că orice construcţie se plămădeşte în jurul unui ax, unui stâlp sau unui perete de rezistenţă. Dar când sarea, axul, stâlpul, peretele se prăbuşesc şi dispar pentru todeauna, ce se întâmplă cu mancarea şi construcţia respectivă? Rămâne o viaţă fără gust sau savoare, şi care se poate prăbuşi şi ea în orice moment.
Dar până la urmă tot ce avem este doar prezentul, viitorul fiind un bagaj de amintiri pe care ni le creem singuri. Trăim prea mult în trecut sau în viitor, şi mult prea puţin în prezent. Este, desigur, bine să aruncăm un ochi în trecut pentru a învăţa, este, de asemenea, bine să ne gândim la viitor pentru a avea responsabilitatea acţiunilor şi motivaţia continuării. Însă trecutul, în afară de pilde nu poate oferi nimic nou pentru ca nu putem sau nu ştim cum încă să-l schimbăm. Viitorul, e bine să-l creionăm în proiecte şi visuri, însă nu trebuie să uităm că cel mai important e drumul şi nu neapărat destinaţia, iar drumul este în prezent, azi, nu mâine.
Copleşiţi de grijile mărunte ale vieţii cotidiene, asemenea unei ploi tomnatice, amânăm lucruri, acţiuni, cuvinte şi sentimente pentru mai târziu. De multe ori nu găsim timp pentru acestea în prezentul nostru aglomerat şi monoton, dar le înghesuim pe toate în viitorul care pare infinit. Doar pare... Discrepanţa dintre iluzia acestui timp infinit al viitorului şi realitatea lui este uneori atât de imensă încât timpul alocat viitorului este redus chiar şi la zero.
Obişnuiam să spun că mi se blochează mintea atunci când încerc să găsesc un răspuns la întrebarea „Ce este dincolo de Univers?”. Îmi pare hilară această tentativă filosofică acum, când mintea mea cu greu sau aproape de loc nu poate străpunge bariera zilei de azi. Dar azi îl iau ca atare şi încerc să fac tot ce pot pentru a nu-l risipi în zadar. Azi îl folosesc pentru a ajuta, aşa cum pot, aşa cum mă pricep – uneori bine, alteori mai puţin bine – pe ceilalţi să-şi plămădească şi să-şi împlinească planurile şi visurile, să zâmbesc în loc să mă încrunt şi să încerc a găsi calmul atunci când poate aş vrea să urlu.
Am înţeles că nu am cum să-mi înalţ fără ax de rezistenţă o casă a vieţii proprie, dar asta nu mă împiedică să întind o mână celor care au nevoie. Acum, mai mult decât oricând ştiu că viaţa în aceasta dimensiune este scurtă şi trecătoare, fiind doar un test, o etapă în drumul de accedere spre un alt nivel. Există într-o altă dimensiune un mâine pe care să-l umplu şi eu cu visuri, speranţe, lumină. Tot ce pot să sper este că la sfârşitul acestui drum o să pot primi permisiunea de a păşi acolo unde gustul şi savoarea nu se mai pierd niciodată
Căutăm colaboratori care să dea curs invitaţiei de a promova dezvoltarea personală prin acces la cultură, interculturalitate şi cultură interactivă. Avem nevoie de parteneri care să faciliteze accesul tuturor la informaţii, comentarii, analize, prezentări din domeniul culturii, istoriei, sportului, artelor, şi nu numai. Un articol din partea dumneavoastră poate însemna hrana spirituală de care au nevoie sufletul şi mintea noastră pentru a putea rămâne în continuare vii!!! Vă aşteptăm!!
Festivalul de Literatura Palestinian Mai 2010
A apărut o eroare în acest obiect gadget
Ce faceti intre 29 aprilie -1 mai?
ROMANIA, MY HEART
Avem o tara divina, locuri uimitoare, oameni deosebiti... Alaturati-va proiectului nostru si ajutati-ne sa realizam un album care sa redea macar in mica masura fascinanta frumusete a plaiurilor mioritice. Daca ati capturat nestematele Romaniei, aratati-le si celorlalti...Avem nevoie sa ne cunoastem tara pentru ca este un taram demn sa ii daruim inima!!! Fiti alaturi de noi, si poate reusim ca pana pe 1 decembrie sa oferim un album din inima pentru maicuta noastra Patria!!!
Citatul zilei
we never know what tomorrow will bring, so we should have the time and courage not to postpone anything
De ce culture2share?
Te trezesti intr-o dimineata gandindu-te la cartea citita zilele trecute, stii ca Napoleon nu este doar o marca de coniac si nu te-ai vedea fericit fara cunoastere. Cautam sa cunoastem in permanenta, dar nu ne gandim sa oferim cunoastere. Proiectul este deschis si ii asteptam cu nerabdare pe toti cei care vor sa impartaseasca o parte din cunostiintele lor.
Postări
